Furia

Furia este una dintre emoțiile greu de gestionat. Ea apare de obicei pe fondul unei nemulțumiri, nevoi nesatisfăcute, temeri și ne afectează atât starea de sănătate cât și relațiile.

Dacă nouă adulților ne dă bătăi de cap, imaginați-vă cum este simțită de către copii, cărora le lipsește autoreglarea emoțională.

Autoreglarea se referă la alegerea conștientă a reacțiilor în diferite situații cu care ne confruntăm. Nu ne naștem cu aceasta, ci o dezvoltăm în timp, pe măsura ce cortexul prefrontal sau creierul rațional ajunge la maturitate (după vârsta de 20-25 ani). Însă până atunci, copilul trebuie învățat și ajutat să facă față situațiilor cu care se confruntă.

 

Sugestii care pot ajuta copilul în controlarea furiei.

- Învățați copilul că furia este o emoție normală, firească, traită de toată lumea. Ea este acceptată, dar nu și comportamentele necorespunzătoare care apar. Astfel, este necesar să găsim alte moduri de a manifesta furia, fără a distruge lucruri, sau a ne răni pe noi sau pe ceilalți.

- Veniți cu exemple referitoare la situații în care se pot simți astfel. De exemplu, atunci când cineva râde sau vorbește urât despre noi, atunci când un lucru la care ținem, ne este luat fără voia noastră sau ne este stricat, atunci când ni se refuză sau interzice ceva, etc.

- Explicați copilului despre senzațiile pe care le simte în corp, când această emoție își face apariția: inima bate tare, respirația se accelerează, transpiră, tremură, bate din picioare, strânge pumnii, încleștează dinții, se înroșește, se încruntă, etc.

- Această tensiune acumulată poate fi eliberată de către copil, în diverse feluri: să se retragă într-un spațiu al lui și să facă diverse activități (să lovească sau să țipe într-o pernă, să respire adânc și lent, să bea puțină apă, să plângă, să-și deseneze emoția sau să scrie despre ea, să facă mișcare pentru a elibera tensiunea din corp, să se arunce într-o grămadă cu perne, să numere, să-și canalizeze această energie în ceva bun, productiv etc.)

- În tot acest timp, puteți rămâne alături de ei oferindu-le înțelegere și mângâiere, pentru a se calma.

- Renunțați la explicațiile logice în acele momente pentru că nu vor funcționa. Ulterior, dacă copilul dorește, puteți discuta pe îndelete despre situația respectivă.

Încercați să identificați acele metode care îi sunt de ajutor copilului și încurajați-l să le folosească.

Cât despre noi, cei mari, să luăm în considerare modul în care ne exprimăm sau nu furia, pentru că noi suntem model pentru copiii noștri, iar nivelul de furie la copii este influențat atât genetic, cât și de mediu.

Este sănătos să o acceptăm și să ne dăm voie să o simțim! Să nu uităm că oricine se mai înfurie uneori. Este adevarat că uneori simțim nevoia de a reacționa, de a-i pune pe ceilalți " la punct", dar este asta o soluție pentru rezolvarea problemelor noastre? Tu alegi cum reacționezi!

Poți alege să fii un “războinic pașnic” sau poți alege să fii un vulcan care distruge totul în calea sa.