Perfectionismul, calitate sau defect?

 

Trăim într-o cultură în care se pune preț pe competiție și performanță, pe popularitate.

Rețelele de socializare și mass-media promovează perfecțiunea, chiciul, în detrimentul naturaleții și autenticității.

Se pune accentul pe a ieși în evidență (indiferent cum), iar a fi noi înșine rămâne în umbra!

Ne dorim aprecierea și validarea atât de mult încât prețul pe care îl plătim de cele multe ori este depășit: nopți nedormite, ore multe lucrate peste normal. Ajungem să sacrificăm timpul petrecut cu familia, sacrificăm sănătatea, sacrificăm totul, pentru nevoia puternică de a fi cineva, de a fi admirați, de a câștiga.

Ce se întâmplă mai departe?

1.       Avem toate șansele ca standardele înalte impuse să nu fie atinse, și astfel ne vom simți niște ratați și incompetenți, prin comparație cu alte persoane;

2.       Avem șanse destule să depășim toate obstacolele, toate ambițiile ce ne ies în cale și să obținem ceea ce ne dorim, dar asta nu va fi niciodată suficient pentru a fi fericiți;

3.     Avem ocazia ca în timp să constatăm că ajungem să fim controlați și obsedați de muncă, de obținerea și menținerea unui statut, pierzând astfel contactul cu noi, cu nevoile noastre și cu cei dragi.

4.      Am câștigat un obicei de care cu greu vom mai scăpa. Mai rău este că acesta va deveni un stil de viață, nu doar pentru noi, ci și pentru copiii noștri, care fără să vrea vor copia și imita comportamentele noastre.

Sursa foto: Pixabay.com

Devine epuizant faptul că oricât ne-am strădui ca lucrurile să fie bine, mereu vom considera că se putea și mai bine.

Devine epuizant faptul că tragem de noi în toate părțile, pentru a fi perfecți și pentru a îndeplini toate sarcinile la care ne înhămăm, și întotdeauna va rămâne ceva neterminat sau făcut pe grabă, care nu va corespunde așteptărilor noastre sau ale celor dragi.

Devine epuizant gândul că atunci când greșim, am scăzut în ochii celorlalți, și pierdem respectul și afecțiunea acestora.

Devine epuizant faptul că atunci când facem un lucru, îl verificăm de foarte multe ori, pentru a fi siguri că facem ce și cum trebuie.

Și da, … devine epuizant atunci când ne comparăm permanent cu ceilalți, considerând că dacă nu ne descurcăm la fel de bine, ajungem să credem că suntem inferiori acestora, deși suntem atât de diferiți unii de alții.

Tot ce simțim este o anxietate continuă, neîncredere în propria persoană, un sentiment al valorii personale scăzut, nevoia permanentă de a cere părerea celor din jur, de a ne plânge, de a critica propriile greșeli sau pe ale celorlalți. Ajungem la amânarea sau evitarea unor lucruri până în ultima clipă, din teamă de a nu greși sau pentru a nu dezamăgi.

 

Perfecționismul nu este o problemă doar pentru noi, ci și pentru cei din jur.

Vom dori să impunem standardele noastre familiei, celor din jur, iar dacă nu se vor ridica la nivelul cerut, vom deveni critici, nemulțumiți, dezamăgiți.

 

Din păcate, nu ne iese totul cum ne-am dori, de fiecare data! Nu vom putea controla totul! Vom merge uneori pe drum drept, bătătorit, iar alteori calea va fi plină de gropi și obstacole. Ne vom împiedica de multe ori, vom cădea, vom face greșeli. Nu putem rămâne acolo! … ne vor ridica și vom merge mai departe.

 

Unii ne vor aprecia și ne vor iubi, alții ne vor critica.

 

Ia-ți câteva minute și răspunde la aceste întrebări:

Care îți este reacția atunci când lucrurile nu ies așa cum ți-ai imaginat, așa cum ți-ai dorit, sau așa cum ar fi vrut ceilalți?

Cum este să fii mai mereu nemulțumit, obosit, îngrijorat?

Cum este să trăiești cu furia de a renunța la tine însuți/însăți, pentru a fi acceptat/-ă?

Când vei face pace cu tine?

Când vei renunța la frica de a fi respins/-ă sau criticat/-ă, pentru cine ești?

Avem tendința de a cere foarte mult de la noi și de la cei din jur. Avem tendința de a pune standarde foarte înalte, ... iar atunci când lucrurile nu se întâmplă cum am fi vrut, suntem nemulțumiți, suntem dezamăgiți, iritați, ne învinovățim sau dăm vina pe ceilalți.

Considerăm că se poate mai bine.

Suntem temători cu privire la rezultat.

Suntem îngrijorați cu privire la părerea celor din jur.

Ne consumă ideea că am putea greși sau că nu va ieși totul așa cum trebuie. ... Dar cum ar trebui să fie? Majoritatea dintre noi am spune: Perfect!

Dar ce semnificație are pentru tine acest cuvânt? Cât de important este pentru tine?

Îți poți lua câteva minute, ca să te gândești în liniște.

Un perfecționist nu se bucură de ceea ce face. Pentru el, totul este consum de energie, stres, efort. Orice activitate, oricât de plăcută ar fi, va fi obositoare.

Orice activitate, oricât de bine făcută ar fi,  niciodată nu va fi suficient de bine.

Perfecționistul va fi orientat mereu spre obținerea recunoașterii. De ce? Pentru că copilul care a fost cândva, primea afecțiune, atenție, apreciere, atunci când corespundea așteptărilor. Astfel de comportamente au dus la formarea unor convingeri de tipul: „dacă nu fac lucrurile perfect, nu voi fi apreciat/-ă, și acceptat/-ă”. Unde va duce această convingere? Copilul se va strădui mereu să aibă un statut important, să iasă în evidență, pentru a fi văzut.

 

Este ceva normal să ne dorim lucruri și să acționăm în acele direcții, dar atunci când facem lucruri doar pentru a obține recunoaștere și apreciarea celorlalți, pentru a obține faimă și bani, este o problemă.

 

În continuare, hai să facem un mic exercițiu!

Vezi care sunt lucrurile importante pentru tine, și vezi cât timp aloci fiecăruia dintre ele. Încearcă să vezi cât de echilibrată îți este viața.

Asta să fie viața pe care ți-o dorești?