Când vorbim despre relații, vorbim despre atașament. Atașamentul reprezintă legătura emoțională și se formează în primii 2 ani, ca răspuns la satisfacerea sau nesatisfacerea nevoilor emoționale, a celor fizice (de îngrijire) ale copilului, de către îngrijitorul de bază ( mama, tatăl, unul dintre bunici, etc.).
Dacă nevoile ne sunt îndeplinite, vom dezvolta un stil de atașament securizant. Acesta se caracterizează prin încredere, siguranță, cooperare, reziliență, relații sănătoase, capacitate de a face față provocărilor și de a ne reveni mai ușor după ele, etc.
Dacă atenția persoanei de atașament va fi inconsecventă, nestatornică, vom dezvolta un atașament defectuos. Aici putem aminti:
- Atașamentul anxios (hipersensibil, impulsiv, sufocant din punct de vedere emoțional, răzbunător, posesiv, care are nevoie permanent de asigurarea că celorlalți le pasă). Acesta devine anxios atunci când persoanele de care este atașat, dispar;
- Atașamentul evitant (se formează după o perioadă mare de absență a persoanei de atașament. Acești copii devin distanțați emoțional. Ca adulți vor fi dezinteresați, incapabili să-și împărtașească gândurile și emoțiile cu ceilalți, vor avea tendința de a investi puține emoții în relații - indiferent de natura acestora);
- Atașamentul dezorganizat (este ambivalent, având caracteristici atât ale stilului anxios, cât și din ale celui evitant. Aici putem aminti: o imagine de sine scăzută, lipsa încrederii în ceilalți, teama de a fi răniți, negarea propriilor emoții, dificultate în exprimarea afecțiunii.
Cu alte cuvinte, experiențele trăite în primii 2 ani, devine scenariul nostru de viață, căutând permanent să îl retrăim.
Relațiile noastre au la bază iubire sau lipsă. Întrebarea este, care îți sunt credințele formate în mica copilărie?
- Merit/nu merit
- Sunt/nu sunt suficient/-ă
- Sunt/nu sunt important/-ă …
Atunci când nu ești conștient /-ă de tine, de valoarea ta, te mulțumești cu puțin, îți lipsește puterea de a pune limite între tine și ceilalți, accepți relații toxice.
De unde pleacă aceste convingeri? De la prezența sau lipsa iubirii, a atenției, a siguranței trăite în primii ani. Lipsa acestora va duce mai târziu la lipsa conectării cu propria persoană, la lipsa iubirii de sine.
Cum ne vor influența acestea?
- Vom face permanent compromisuri;
- Ne vom nega nevoile;
- Va exista mereu nevoia de a controla lucrurile;
- Vom spune da, când de fapt am fi vrut să spunem nu;
Care vor fi consecințele?
- Stimă de sine scăzută;
- Neîncredere în forțele proprii;
- Respect scăzut față de noi înșine;
- Stres;
- Relații toxice;
- Dependențe;
- Boală;
Observă relația cu tine! Cum vorbești cu tine? Cum gândești despre tine? Cât de blând /-ă sau înțelegător /-oare este cu propria persoană? Cât de atent /-ă ești la nevoile tale? Unde crezi că este necesar să intervi, să ajustezi, să îmbunătățești pentru a aduce echilibru?
Credințele sunt prezente atâta vreme cât le dăm importanță și le considerăm adevăr! Odată ce le punem la îndoială, aceste tipare nesănătoase vor începe să se clatine, iar într-un final vor fi întrerupte.
E important să înțelegem că atât noi, cât și adulții din viața noastră suntem ființe umane, iar ca ființe umane, suntem imperfecți. A arăta cu degetul spre ei, a-i judeca, a-i învinovăți pentru problemele cu care ne confruntăm acum, nu ne va aduce vindecare. În schimb, ne va ajuta dacă înțelegem și acceptăm acele experiențe, luând totodată atitudine, în crearea unor noi tipare de gândire și comportament.
…și încă ceva! Nu uita să te iubești, pentru că iubirea îți va aduce viața în echilibru! Îmbunătățind relația cu propria persoană, va aduce schimbări pozitive în toate relațiile tale.
Comentários